Caragiale

2

Astazi se implinesc 162 de ani de la nasterea lui Ion Luca Caragiale. Nu vreau sa vorbesc despre omul minunat Caragiale, nici despre umorul caragialean care a fost atat de apreciat de unii si atat de combatut de altii, nici despre felul in care a ilustrat lumea ca teatru, reusind sa reprezinte comedia umana.

Caragiale

Nu vreau sa dezbat viata lui personala, reusite sau esecuri, prietenii sau despartiri. Nici macar sa comentez „scrisoarea lui pierduta”, s-o descriu pe Zoe sau sa ne amuzam de replicile geniale ale lui Pristanda. Tot ce vreau este sa-mi exprim bucuria ca in literatura noastra exista un dramaturg care a reusit sa faca nemuritoare perioada in care a trait, un om care a continuat sa scrie, in ciuda lipsei aprecierii, dezinteresului si acuzatiilor, sa creada in sine si in talentul sau si sa lupte. Vreau doar sa redau replica mea preferata din Caragiale: „Sînt vechi, domnule!”. Restul… e tacere.

Comments (2)

Sunt multe replici bune… printre ele se numara si:

„Daca e insuflata de talent, opera va fi si va trai, putin importa cat: o clipa, un veac, ori mai multe.”

Cea mai buna replica a lui Caragiale ar fi citatul de mai jos din piesa de teatru „O scrisoare pierduta” (1884):

„…..eu totdeauna am repetat cu strabunii nostri, cu Mihai Bravul si Stefan cel Mare: iubesc tradarea (cu intentie), dar urasc pe tradatori… (schimband tonul, cu dezinvoltura.) Salutare, salutare, stimabile!… „

Write a comment