Intoarcere in Bucurestiul interbelic

0

Ioana Parvulescu a zugravit in cartea sa, „Intoarcere in Bucurestiul interbelic”, mediul si societatea tipic bucuresteana din urma cu cateva generatii, prin care cauta sa redescopere si sa faca cunostiinta cititorului atat cu fata negativa a unei bucati de istorie, cat si cu adevaratele valori ce s-au afirmat intre cele doua Razboaie Mondiale. Intamplarea a facut sa am de-a face cu orasul de azi si cu toata viata lui agitata, si totusi, in tot timpul parcurgerii cartii, am incercat sentimente pe care le ai atunci cand parasesti pentru prima data tara natala pentru a-ti regasi un loc printre straini de care nu prea te leaga multe, straini care pot sa te primeasca atat cu bratele deschise cit si cu ostilitate.

Intoarcere in Bucurestiul interbelic

Cartea surprinde prin diferitele aspecte pe care le trateaza, aspecte care contureaza foarte bine viata interbelica a bucuresteanului in raport cu stilul sau actual de viata. Pe masura ce ai de-a face cu tot mai multe pagini ramai surprins de diversitatea unui trecut mort, autoarea tratand mai mult partea nestiuta de cartile actuale de Istorie si de Literatura romana, si lasand la o parte datele exacte, ba mai mult, chiar sterpe ale manualelor de pe bancile scolii, ofera informatii pretioase din ceea ce priveste cultura generala necesara unui popor care, pentru a merge inainte, are nevoie de un trecut viu si de asa- zisa „fundatie solida”.

Ei tocmai acest trecut este pus in evidenta de autoarea care da viata personajelor memorabile ce au contribuit la formarea unei culturi solide, le da culoare si, prin actiunile, gandurile si realizarile lor le integreaza parca perfect in societatea actuala, ca si cum timpul n-ar fi cunoscut decat o vaga dilatare in toti acesti ani de dupa razboi.

Cartea, tratata cu un oarecare realism, prezinta si note de umor subtil dar suficient pentru a-l ajuta pe cititor sa se integreze mai usor in existenta personajelor prin transpunerea diferitelor aspecte din vietile lui Rebreanu, George Calinescu, Bacovia (cel care „fuma cu sete si bea pe tacute”), Ion Barbu, Lovinescu, Camil Petrescu sau Serban Cioculescu, toti cu emotiile lor, cu grijile marunte de zi cu zi, cu ganduri, vise, relatii si realizari, toate cu o influenta remarcabila asupra istoriei si implicit asupra vietii noaste actuale.

Nu stiu in ce masura se poate afirma ca trecerea de la un Bucuresti la altul este chiar atat de remarcabila, cand cerul e acelasi, cand copiii de atunci fac, ca si cei de aici, oameni de zapada in fiecare iarna, cand se lasa trasi si acum cu saniuta pe aleile Cismigiului, cand oamenii au aceleasi vise destramate de zgomotul diminetilor.

Poate doar locurile s-au schimbat, au aparut unele noi, dar majoritatea au cazut prada varstei, au primit alta fata, plina de „riduri si fisuri”, si, odata cu asta, poate si o mai mare valoare, valoare care cere o anumita atitudine din partea locuitorilor in fata istoriei si o schimba in mod ireversibil. De fapt asta este esenta schimbarii si a cartii totodata, insa numai oamenii pot sa o dirijeze in directia potrivita fiecarui secol care urmeaza dupa un altul.

Write a comment