Padurea norvegiana

0

Romanul incepe ca un remember, autorul parand ca-si aminteste intr-o clipa povestile de viata ale unor fosti prieteni ai lui, care nu mai sunt in viata, si ale celor care inca se mai afla printre noi. Momentul in care incepe remember-ul este aterizarea avionului pe un aeroport din Hamburg, iar descrierea vremii mohorate parca se potriveste cu „raceala”, ca o trasatura generala si caracteristica, a poporului german, dar si cu vietile chiar triste si cu probleme psihologice ale personajelor. Autorul zugraveste metalitatea tinerei generatii, pe de o parte simtindu-se un sentiment de razvratire, iar pe de alta, o senzatie de desertaciune si dezradacinare.

Haruki Murakami

Simplele povesti de dragoste se intrepatrund de-a lungul romanului prin destin, dar au ca epicentru chiar povestea vietii personajului principal. Murakami este un admirator al naturii, pasajele in care ne descrie pesajele se imbina perfect cu starea de spirit a personajelor, cu sentimentele si trairile lor din acel moment.

Faptul ca a murit cel mai bun prieten al lui, il face pe autor sa dezbata serios aceasta „intamplare simpla”:„Realizam vag faptul ca a fi prea serios si a te apropia de adevar sunt lucruri oarecum diferite, dar moartea este un adevar serios, indiferent din ce unghi o priveai”.

Imbinarea naturii cu trairile lui, comunicarea subinteleasa dintre doua entitati complementare (om-natura), vantul care predomina ziua aceea, toate se potriveau perfect ci tristetea lui:„Tristetea care ma invaluie profund…nu aveam unde sa indrept o asemenea senzatie, unde sa o incui ca sa scap de ea. Nu avea nici forma, nici greutate, nici nu ma puteam infasura in ea. Era asemenea vantului ce trecea pe langa mine”.

Optimismul din fiecare inceput se stinge treptat: „Incep sa ma intristez pe la pranz si nu pot sa sufar apusul soarelui. Traiesc cu senzatia aceasta zi de zi”. Cat traim avem moartea in noi si o nutrim. Este unul dintre adevarurile pe care le stim.

Din moartea unei prietene a invatat ca nimic nu poate alina durerea pe care o simtim la pierderea cuiva drag: „Nici adevarul, nici sinceritatea, nici forta, nici blandetea, nimic, absolut nimic nu poate atenua durerea, tot ce ne ramane de facut este sa luam lucrurile pana la capat si sa incercam sa invatam ceva, chiar daca stim ca ceea ce invatam nu ne va fi de niciun folos.”

Romanul declanseaza suvoiul neintrerupt al amintirilor tanarului Watanabe. O poveste emotionanta, cu accente de umor negru, o adevarata piesa de colectie pentru iubitorii de literatura. Un roman tulburator, scriitura lui Murakami ne rascoleste asemenea faimosului cantec al Beatles-ilor, Padurea norvegiana, care ii da si titlul.

Write a comment