Vorbirea materna

0

Despre diferenta dintre „din cauza” si „datorita” s-a vorbit multa vreme iar demersul celor interesati in promovarea corecta a limbii romane, continua. Insa, din nefericire, degeaba. E oare posibil sa fim prea preocupati de invatarea limbilor straine (care se cer continuu la angajare) si uitam sa fim atenti la greselile constante pe care le facem in vorbirea materna. In ce limba am spus prima data „gugu”?

Pisa

Cred ca am fost de la inceput universal valabili si Turnul Babel din inconstientul nostru arhetipal pana la urma a iesit la suprafata. Avem aceasta mostenire straveche de a refuza ce avem pentru a ne dori ce au altii. Astfel, suntem mult mai pregatiti in a vorbi corect limba italiana, de exemplu. Nu degeaba, intalnim oameni care numai dupa 2 luni de stat in tara lui Berlusconi (premierul este mai important decat presedintele), vorbesc o combinatie ciudata de romana cu italiana.

Ce conteaza ca „multumesc” si „grazie” nu au aceeasi sonoritate, folosim ultimul pentru a ne exprima gratitudinea ca am castigat acolo mii de euro in timp ce aici am fi primit doar cativa lei (si acestia taiati de noile masuri de austeritate). Asadar, datorita unor remuneratii considerabile, refuzam sa mai tinem minte ca limba romana exista si mai mult decat atat, ca are niste reguli. Din cauza faptului ca suntem atat de bine pregatiti preferam sa plecam in strainatate.

Sau poate e datorita faptului ca stim atat de multe limbi straine alegem alt land of choice? Oricare ar fi motivul, ar trebui sa invatam de la ei ca limba materna nu se uita! Un vanzator italian cand i-am pus „multumesc” in engleza, s-a enervat si mi-a spus: „Domnule, englezii sunt in Anglia, noi aici in Italia vorbim in limba italiana!” Dar noi in Romania in limba carui popor vorbim?

Write a comment